* În principiu, dacă ţinem la principii, Moş Crăciun e burtosul chefliu cu haine roşii şi tolbă în spate. Societatea de consum a fost cea care l-a transformat în simbol de promovat chestii. Nu toate chestiile promovate pot fi legate de roşu: Coca Cola a mers, ciobanul Ghiţă merge şi el tot pe roşu de la Vodafone (de parcă oile, urda sau caşul ar fi roşii), la fel ca Ferrari sau Crucea Roşie. Tradiţionalul Moş Crăciun roşu nu s-ar lipi defel de Orange sau de Tuborg, de exemplu, pe motiv că sunt pe portocaliu sau verde, de alt exemplu. Credincios culorilor care l-au făcut celebru, Moş Crăciun ar putea intra în politică doar pe stânga. Ar putea părea social-democrat şi pentru că dă cadouri, aşa cum şi cei de la PSD dau batoane de salam sau pui congelaţi. Ar putea părea agentul electoral ideal, fiindcă mare parte din electorat asta aşteaptă, să-i pice cadouri din horn sau de la guvern.
De fapt, Moşul nu e doar roşu: umblaţi pe străzi şi veţi vedea că există pluralism şi de Sărbători! Am întâlnit, de-a lungul vremii, moşi de toate culorile. Am întâlnit un moş verde, mai demult (promova un operator de telefonie mobilă) şi am crezut că e extraterestru. Cel albastru, de la o bere cu gust de Sărbători (Chiar, ce gust de Sărbători poate avea o bere? De brad, porc, scorţişoară sau ler?), ni s-a părut că promova o băutură cu cruce roşie pe etichetă, pe care consumatorii o trec prin pâine în prealabil. Am zis "Săr'na, părinte!" unui popă, care s-a dovedit a fi Moş Crăciunul promovând cremă de ghete (doar dacă nu era un ninja sau Darth Vader). Moşul roz (firmă de bomboane fondante) era ocolit de bărbaţi, că părea gay. Am văzut şi un moş cu pulpe foarte groase: ori era bolnav, ori promova un suc cu multă pulpă! Şi am văzut mulţi alţi Moşi, dar pe unul nu l-am văzut, am dat peste el: făcea reclamă la produsul de curăţat care face geamurile transparente, de parcă nic
