IPS Ioan Robu este arhiepiscop, mitropolit romano-catolic de Bucureşti şi membru de onoare al Academiei Romane ”Iubiţi fraţi şi surori, prea cucernici preoţi, dragi persoane consacrate,

Când am început postul Crăciunului, mi-am zis în gândul meu: iată că Dumnezeu ne oferă încă o dată prilejul să intrăm în noi înşine, în lumea noastră interioară, în lumea invizibilă din noi, ca să medităm la adevărurile de bază ale credinţei noastre, care exprimă dragostea lui Dumnezeu faţă de noi; ne oferă încă o dată prilejul să ne adunăm din risipirea noastră exterioară, ca să vedem că în spaţiul nostru intim putem descoperi lumini şi vederi cu totul speciale, atunci când stăm faţă în faţă cu Cel care şi-a pus pecetea divină în noi. E bine ştiut că fiecare dintre noi poartă în sine un spaţiu interior, care de multe ori este evitat, pentru că acolo răsună vocea conştiinţei şi vocea lui Dumnezeu. Acum, de Crăciun, contemplăm şi medităm cuvântul lui Dumnezeu, dar nu numai pe cel ascultat sau citit din Sfintele Scripturi, ci Cuvântul care s-a făcut trup: Cuvântul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, născut din Fecioara Maria. Spre El ne îndreptăm în această Sărbătoare, închinându-ne şi adorându-L, ca păstorii din Betleem, bine ştiind că Întruparea şi Naşterea lui Iisus sunt marea dovadă a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, aşa cum citim în Evanghelia Sfântului Ioan: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (In 3, 16). Iar Sfântul Luca, în Evanghelia sa, ne redă cuvântul îngerului: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul" (Lc 2, 10-11). Astfel, de Crăciun, închinarea noastră în faţa Pruncului dumnezeiesc înseamnă şi mărturisirea noastră de credinţă: noi credem că Iisus est