Au trecut 24 de ani de la momentul în care Nicolae Ceauşescu a început să vadă sfârşitul regimului său, odată cu vuietul din Piaţa Palatului din 21 decemrie 1989.

Suntem la 24 de ani de la revoluţie. În decembrie 1989 se terminau 24 de ani de regim ceauşist. În august 1965, românii au sperat că Nicolae Ceauşescu va încerca să promoveze un comunism naţional.

Destinul politic al lui Nicolae Ceauşescu a fost influenţat de atitudinea sa din 1968, când a condamnat agresiunea Pactului de la Varşovia asupra Cehoslovaciei. Demersurile fuseseră făcute de Gheorghiu Dej, cu a sa Declaraţie de Independenţă, rostită cu ocazia conflictului ideologic sovieto-chinez. Moartea lui Dej, suspectă şi neelucidată, îi lăsa lui Ceauşescu avantajul de a consolida şi prestigiul deblocării relaţiilor chino-americane, prin canalul diplomatic de la Bucureşti. Faptul că până la declanşarea revoluţiei culturale, după vizitele în Coreea de Nord şi China, Nicolae Ceauşescu avusese întrevederi cu liderii importanţi ai Franţei, Marii Britanii, SUA, China, îl făcea să se ţină seama de el.

Celelalte succese, ca detensionarea situaţiei conflictuale dintre Israel şi vecinii arabi, tratativele cu Gaddafi, Saddam Hussein, Yasser Arafat, cooperarea cu statele africane şi latino-americane, pe bază de afinităţi doctrinare, făcea ca România să fie un vector de negociere. Dar Ceauşescu s-a oprit. De undeva din resorturile minţii sale de tânăr plecat dintr-un sat din Muntenia, i s-a părut că el făcuse destul pentru prestigiul ţării. Spera că având relaţii stabilite, putea să asigure supravieţuirea României, ca a unei familii, care să producă strict ce avea nevoie pentru consum, să facă economii, marea parte a producţiei să meargă la export. Faptul că în anii 80 se apropia scadenţa împrumuturilor pentru modernizare contractate în anii '70, Ceauşescu a dorit să scape de acestea, pentru a economisi