Prin campania „Ia-mă acasă de Crăciun“, iniţiată de Televiziunea Română, românilor li se propune ca de sărbători, să invite în casa şi la masa lor un copil dintre miile de copii aflaţi în centrele de plasament.
Dincolo de efectul direct, acela de a dărui unor copii necăjiţi cîteva clipe de bucurie, petrecînd un Crăciun în orice caz mai vesel şi mai bogat decît cel din centru, organizatorii campaniei au mai mizat şi pe un efect colateral: încurajarea adopţiilor. Cu alte cuvinte, inviţi un copil acasă pentru cîteva zile de distracţie şi mai-mai că ţi-ai pune semnătura de părinte adoptiv pe certificatul lui de naştere.
Sigur, ideea Televiziunii Române trebuie să fi pornit de la un gînd generos: oricine vede condiţiile dure din casele de copii, personalul insuficient pregătit şi insuficient numeric, mîncarea puţină şi proastă, lipsa de afecţiune şi de interes real cu care copiii sînt trataţi zilnic, poate spune cu mîna pe inimă că fie şi numai cîteva ore petrecute într-o casă omenească sînt o binecuvîntare.
DE ACELASI AUTOR Indiferenţa - complice la abuz Unde ne e mîndria? Clasicii, aşa cum nu i-am cunoscut… O profesoară şi 15 liceeni Dincolo de asta, însă, gîndul generos şi intenţiile bune capătă culori îndoielnice. Încerc să îmi imaginez scenariul pe care mizează organizatorii campaniei. Care sînt aşteptările lor: nişte adulţi vin în centrele de plasament şi aleg, aşa, la întîmplare (?), un copil căruia îi propun să petreacă sărbătorile cu ei. În cel mai bun caz, adulţii vor primi o scurtă informare despre istoricul medical al copilului şi nevoile lui. În cel mai rău caz, adulţii generoşi nu vor fi subiectul unei minime anchete sociale, care să ateste, măcar frugal, că ar putea avea grijă de un copil care nu e al lor. Îl ţin două-trei zile, îi dau de mîncare, îi dăruiesc jucării şi-l returnează, melancolic, centrului de plasament.
Din păca
