† ANDREIdin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujuluişi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajuluicinstitului cler, cuviosului cin monahal şi dreptmăritorilor creştini, din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, har și bucurie de la Hristos, care ne face noștenitori ai lui Dumnezeu, iar de la noi arhierești binecuvântări

Nu mai suntem dezmoșteniți!

Astfel, dar, nu mai ești rob, ci fiu;

iar de ești fiu, ești și moștenitor

al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos

(Galateni 4, 7)

Iubiți credincioși,

Asistăm triști și cu sufletul frânt de durere la izgonirea lui Adam din Rai. Dumnezeu îl făcuse tânăr, sănătos, frumos și nemuritor, și-l așezase în splendoarea Raiului. Dar, datorită păcatului, toate se prăbușesc. Omul ajunge bătrân, bolnav, urât și muritor. Iar bunul Dumnezeu îl dezmoștenește și-l alungă din Rai. Ne spune Scriptura că de aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden ca să lucreze pământul din care fusese luat (Facere 3, 23).

Adam a ales răul, păcatul, și ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul că răul este abaterea lucrării puterilor sădite în fire de la scopul lor și că primul om, neducându-și mișcarea lucrării puterilor naturale spre scop, s-a îmbolnăvit de necunoștința cauzei sale, socotind, prin sfatul șarpelui, că acela este Dumnezeu. Finalul îl subliniază același Sfânt Părinte: orice plăcere are ca urmașă, în chip sigur, durerea[1]. Bietul Adam, datorită plăcerii de a gusta din pom, neascultând de Dumnezeu, s-a expus durerii.

Dezmoștenit, orfan, îndurând necazurile, plângea de dorul Raiului. Ne spune Sfântul Siluan Athonitul că Adam, părintele întregului neam omenesc, a cunoscut în Rai dulceața iubirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta a suferit amarnic atunci când, din pricina păcatului lui, a fost izgonit din grădina Edenului și a pierdut iubirea lui Dumnezeu. Se tâ