În ţara asta a Gigeilor, mediocritatea este o valoare incontestabilă. De fapt, este suprema condiţie în orice fel de promovare. Eşti mediocru, lingău şi accepţi să devii chiar şi mai prost de atît, primeşti o funcţie înaltă. Doar în ţara Gigeilor, un şef de aprozar poate să devină primar, împărtăşind cu delicată graţie, „care este“ din destul, din larga cultură a almanahelor. Doar în ţara Gigeilor, un şef de distilărie poate să conducă Cultura, oferind cu rînjet larg un exemplu demn de urmat tinerei generaţii şi aghesmuind cu acelaşi buchet de busuioc femeia, politica şi curvia. Să trăiască! Doar în ţara Gigeilor, sfîntul cur bate orice competenţă, iar muierile rele de muscă ajung ministrese de orice fel, etalînd la vedere pieptul dezgolit al viitoarele înfăptuiri măreţe. Aferim! Tot aici, în ţara asta, doar chelnerii pot deveni ambasadorii norodului, ţinînd cu uşurinţă tava în faţa străinilor deştepţi, întinzînd mîna după bacşiş, şterpelind de prin buzunare, ori de cîte ori se poate. Şi se poate. Doar în ţara Gigeilor, un puber plagiator poate să conducă o ţară pe cărările nebănuite ale prostiei umane. Să fie!
DE ACELASI AUTOR Dinţii naţiei Trivialitatea temelor de cercetare în România Violenţa împotriva femeilor – un fleac La masa bolnavului Şi cum mediocritatea este regina de necontestat, Cultura trebuie să se cam refugieze în munţi sau să dispară. Gigeii nu citesc, nu merg la muzeu, nu frecventează bibliotecile, nu se duc la teatru, habar nu au că există artă sau muzică clasică. Cînd sînt invitaţi, din slugărnicia oamenilor deştepţi, la astfel de evenimente oarecum culturale şi plictisitoare, îşi aduc cu ei pungile cu seminţe, PET-urile cu bere şi telefoanele mobile. Şi dacă spectacolele îi agasează, ceea ce se întîmplă deseori, dată fiind apetenţa pentru zgomotele duioase ale grătarelor, trec la sancţiuni drastice: desfiinţarea. Şi au dreptate: la ce
