Sutele de mii de oameni din Piața Independenței din Kiev sunt niște eroi. Îndură gerul iernii pentru că vor o schimbare în țara lor. Țin piept forțelor de securitate și se strâng cu sutele de mii pentru că cineva trebuie să arate politicienilor că au o responsabilitate față de țară. Ecuația ucraineană nu este însă una simplă care conține doar Puterea și Manifestanții. Tabloul se completează cu elemente de politică internațională, corupție, lipsa unui lider și eterna necunoscută a Ucrainei.

Privirea lui Viktor Andrusiv trădează un amestec de oboseală, neîncredere și agitație. Pe un ton tăios ca gerul din Piața Independenței din Kiev, doctorul în științe politice în vârstă de 30 de ani mă îndeamnă să port mereu legitimația la vedere. Lipsa de încredere e una din trăsăturile dominante ale Euromaidanului, unde, în această dimineață de decembrie, manifestația număra circa 2000 de oameni. Andrusiv calcă printre firele celor cinci generatoare diesel care alimentează fierbătoarele de apă și plitele electrice. Din spatele porții Arhanghelului Mihail, voluntarii se agită să umple mesele cantinei improvizate. Meniul nu e foarte variat: niște sarmale uriașe, cârnați, castraveți murați, biscuiți, gem și pâine. La umbra porții stau la coadă fețe gârbovite de frig. Sunt cei care își petrec nopțile în corturile din Maidan sau în clădirile ocupate din vecinătatea pieței.

Andrusiv este în Piața Independenței din 21 noiembrie. Atunci a început la Kiev manifestația pentru semnarea acordului de asociere cu UE, iar el este unul dintre aceia care i-a îndemnat pe oameni să rămână în ceea ce avea să se numească, mai târziu, Euromaidan. În căldura emanată de trei butoaie de tablă în care ard focuri de tabără, îmi explică principala cerință a manifestanților din Piața Independenței: demisia președintelui Viktor Ianukovici. Dincolo de asta însă, crede Andrusiv, Ianukovici ar