Noul antrenor al lui Tottenahm este un novice în antrenorat. A luat-o de jos, acceptând iniţial rolul unui antrenor simplu în cadru unui club cu zeci de membrii într-un staff. A ajuns după cinci ani să fie înştiinţat că are la dispoziţie un an şi jumătate pentru a face din Tottenham o formaţie care să emită pretenţii la titlu. După cum se mişcă lucrurile la echipa unde joacă şi Chiricheş, sunt slabe şanse că va prinde finalul sezonului 2014-2015, până când are contract. Totuşi, Tim Sherwood are ceva ce multora le lipseşte. Spirit de învingător!
Se întâmpla la începutul sezonului 1994-1995. Manchester United devenise deja o forţă în fotbalul britanic. Nu existau banii lui Abramovici sau ai şeicului Mansour. Chelsea şi Manchester City se zbăteau la jumătatea clasamentului, iar Liverpool, Leeds sau Blackburn reprezentau adevăratele ameninţări pentru "diavoli". Cea din urmă era condusă de pe bancă de Kenny Daglish şi din teren de Alan Shearer, golgheterul care nu rata niciodată un penalty. Totuşi, banderola era purtată de altcineva, pe numele său Tim Sherwood. Un mijlocaş central care făcea treaba urâtă. Nu era un jucător cu gleznă fină, ci groasă, aşa cum se cere în fotbalul englez.
A blocat accesul lui Zidane la Blackburn
Înainte de startul sezonului, Blackburn punea pe hârtie o listă cu posibile achiziţii. Cu un sezon înainte terminaseră pe 2 şi simţeau că acum poate fi vremea lor. Jack Walker, un patron cu dare mână, negocia cu Kenny Daglish. Undeva în Franţa răsărise un playmaker, cu o viziune extraordinară, care nici nu era foarte scump. Numele său era Zinedine Zidane, juca la Bordeaux, iar Blackburn avea de gând să îi dea numărul 10. La pachet, managerul lui Blackburn voia să îl ia şi pe Christophe Dugarry, un coleg pe măsura lui Shearer. Dar în momentul în care managerul s-a dus cu lista de doi francezi în faţa lui Walker a primit un răspu