O mână de bărbaţi adevăraţi, de diverse profesii, fac de ani buni rugby de plăcere într-un cadru mai mult decât organizat. Se numesc "Dracula Old Boys".
Dintre toate sporturile inventate de om, rugby-ul se deosebeşte prin spiritul său. O stare, până la urmă, ce nu poate fi definită, dar pe care o simt toţi cei atraşi de sportul cu balonul oval, fie ei practicanţi, fie simpli martori ai fenomenului. "Rugby-ul e ca o familie", îmi spunea tata când eram mic. Şi tata, Dumnezeu să-l odihnească, n-a jucat vreodată rugby. S-a limitat la a-l privi. Uneori se lăuda cu cele câteva cunoştinţe pe care le avea în lumea acestui sport.
Cotizaţie lunară de 100 de lei
Am descoperit familia aia de care tata îmi spunea acum vreo 25 de ani, când, student fiind, am călătorit la "ia-mă nene" cu rugbyştii de la Prahova Ploieşti. Mergeau acasă, după un meci disputat la Bucureşti. În autobuzul obosit, peisajul era decupat parcă dintr-o ambulanţă a armatei din cel de-al doilea război mondial!
Dracula Old Boys a apărut la câţiva ani după Revoluţie. A fost iniţiativa unor foşti jucători de rugby, fără mari performanţe, dar care nu vroiau să renunţe la marea lor pasiune. Alţii, adoptaţi pe parcurs, s-au molipsit şi ei de virus şi au fost declaraţi deja irecuperabili! Dracula Old Boys îşi desfăşoară activitatea ca un club adevărat. Antrenamente de două ori pe săptămână, competiţii. Fiecare îşi plăteşte cotizaţia lunară, care nu e nici prea mică, nici prea mare: 100 de lei. Unii locuiesc în Bucureşti, alţii ceva mai departe de Capitală, au diverse meserii, dar toţi sunt uniţi prin rugby. Sunt cu adevărat familia aia de care îmi povestea tata când eram mic.
Cel mai spectaculos echipament!
Onorează o mulţime de turnee în străinătate, pe banii lor, făcând însă şi reclamă României. Tricourile celor de la Dracula Old Boys, pe care scrie "Visit Romania", au primit anul t
