“De Crăciun, când se mere la colindă, în tăte casele sunt lumini aprinse, iară în sobe se pune un lemn mare de măr verde care arde mocnit până în zori”, povesteşte etnologul Marcel Lapteş, în cartea sa "Timpul şi sărbătorile ţăranului român". Satele hunedorene sunt bogate în tradiţii, iar de Crăciun ritualurile colindatului s-a păstrat în forme bogate.

În satele Hunedoarei în care tradiţiile Crăciunului s-au păstrat din secolele trecute, colindatul are o însemnătate profundă. Poartă noroc şi aduce bunăstare oamenilor care îi primesc pe colindători.

“De Crăciun, când se mere la colindă, în tăte casele sunt lumini aprinse, iară în sobe se pune un lemn mare de măr verde care arde mocnit până în zori”, povesteşte etnologul Marcel Lapteş, în cartea sa Timpul şi sărbătorile ţăranului român. Colindătorii primesc în dar colacul, considerat pâinea sacră ce întruchipează forma soarelui dătător de viaţă", scrie culegătorul de folclor Marcel Lapteş. Vinul nu lipsea, de asemenea, dintre darurile oferite colindătorilor, fiind în unele părţi înlocuit de vinars.

Piţarii (colindătorii) din satele Hunedoarei erau întâmpinaţi cu mere, fructul de măr reprezentând, de asemenea, sferele cereşti. În mitologie, merele sunt astrele devenite tentaţii pentru spiritele rele care încearcă să le fure. Multe dintre colindele ascultate în satele hunedorene spun povestea astrelor (merele de aur) furate de forţele Răului, care în final sunt recuperate.

Căluşerii aduc noroc

„Un rol aparte îl are în satele hunedorene obiceiul căluşerului. Cu rădăcinile în manifestările mitice arhaice, căluşerul hunedorean a păstrat şi astăzi elemente ale culturilor solare ancestrale. Spre deosebire de căluşerul oltenesc jucat de Rusalii, căluşerul transilvănean are loc de sărbătorile Crăciunului, după un ritual complicat, respectat cu sfinţenie de căluşeri şi vătafi. Jocul căluşeres