Cu barba albă, îmbrăcat în straie de culoare roşie şi cu desaga plină, coboară pe hornuri şi le lasă copiilor sub brad cadouri. Asta este povestea lui Moş Crăciun, pe care le-o spunem celor mici şi pe care şi noi, adulţii, o credem uneori.

În fiecare an, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, Moşul vine cu daruri, vise şi speranţe pentru fiecare.

De la bătrânul zgârcit, la moşul cel darnic

Legenda spune că, în vremuri de demult, o femeie, căreia îi venise ceasul să nască, i-a cerut ajutorul lui Moş Crăciun pentru a se adăposti în casa lui. Bătrânul, care era înstărit, a refuzat să o lase pe femeie să nască sub acoperişul său. Cu toate acestea, soţia lui, Crăciuneasa, a încălcat cuvântul bărbatului şi a primit-o pe femeie în grajdul lor cu vite. În momentul în care Crăciun a aflat că, de fapt, femeia care i-a cerut ajutorul era Maica Domnului, iar cel pe care ea l-a născut era Iisus Hristos, a început să regrete fapta sa. În semn de căinţă, bătrânul şi-a împărţit averea copiilor necăjiţi chiar a doua zi.

Spiriduşii lui Moş Crăciun

În trecut, gnomii erau acele spirite care locuiau în pământ şi păzeau comorile. De aici şi ideea că spiriduşii sunt ajutoarele de nădejde ale lui Moş Crăciun pentru că au grijă de traista fermecată plină cu daruri pentru copii.

În noaptea de Crăciun, renii sunt cei care trag săniile Moşului ca să-l ducă pe la toate casele pentru a împărţi cadouri şi bucurii. Se spune că spiriduşii, împreună cu Moş Crăciun, au inventat un praf magic care îi ajută pe reni, în frunte cu Rudolph, să zboare, cu viteza luminii, în întreaga lume în noaptea de Crăciun.

Laponia, ţinutul de poveste

Cu vremuri în urmă, se credea că Moş Crăciun trăieşte, alături de ajutoarele sale, la Polul Nord. Această convingere a fost însă spulberată în 1925, când s-a descoperit că nu există reni în acel ţinut. Astfel