De la începuturile sale, istoria Bisericii Creştine este marcată de dispute şi schisme. Unele au fost locale, altele au zguduit întreaga Biserică. Unele au fost rezolvate rapid, altele nici astăzi nu au perspectivă de vindecare. Unele au pornit de la evenimente minore, dar care au fost puternic mediatizate de propagandişti iscusiţi.
A fost cazul aşa-numitei Mari Schisme din 1054, care a început cu excomunicarea reciprocă dintre trei legaţi papali (în realitate rămaşi fără mandat după moartea Papei Leon IX) şi patriarhul Mihail Kerularios (carierist ambiţios, depus ulterior şi judecat pentru tentativa uzurpării puterii imperiale).
De la o vreme, disputele ecleziastice au devenit arme în mâinile ambiţiilor politice, iar Basarabia este un exemplu clasic. După ce a rupt provincia din spaţiul canonic al Constantinopolului în 1813, Biserica Rusă demult visătoare a fi A Treia Romă, a demarat un adevărat război împotriva Bisericii Române. Deoarece Biserica Autocefală Româna este succesoarea directă a mitropoliilor Ungrovlahiei şi Moldovei, este evident că Basarabia, parte a ultimei, îi aparţine canonic.
În contrast, Biserica Rusă s-a separat arbitrar de Constantinopol în 1448, a cumpărat titlul patriarhal în 1589 de la un patriarh constantinopolitan detronat şi reîntronat prin mituirea sultanului. Iar în 1721 s-a trezit cu patriarhul înlocuit de un sinod condus de un oberprocuror, pentru ca patriarhatul restabilit de revoluţionari să se roage în 1941 pentru Stalin. Şi totuşi, astăzi majoritatea enoriaşilor ţin de Mitropolie aşa-numită a Întregii Moldove, şi numesc Mitropolia Basarabiei schismatică. Fără îndoială, ei consideră că biserica rusă este cea mai ortodoxă biserică ortodoxă, cuprinde întreaga galaxie şi a fost fondată cu mult înainte de Christos.
O altă dispută însă i-a înfuriat recent pe cei cei mai ortodocşi dintre ortodocşii ortodocşi, comunişt
