La doar 10 kilometri de Bucureşti, în comuna ilfoveană Glina, trăieşte Moş Crăciun din România. Când nu împarte cadouri, Moşul se numeşte Nicolae Popescu şi este pasionat de teatru.
Pe o străduţă îngustă de la intrarea în localitatea Glina, în ultimele zile ale lui decembrie, pluteşte un aer rece amestecat cu miros de zăpadă şi de lemne arse. O gaură dintr-un gard mistuit de foc lasă la vedere o alee bătătorită, iar în capătul acesteia, rămăşiţele unei clădiri construite după 1940. Aici e casa lui Moş Crăciun din România, locul în care a copilărit bătrânul rămas veşnic tânăr.
L-am strigat pe Moş Crăciun la poartă câteva minute bune. În sfârşit, prin gaura din gard se vede un bărbat cu barba grizonată care vine şchiopătând. Se apropie de gardul ars şi ne răspunde: „Eu sunt Moş Crăciun!“.
Marea transformare
Când nu împarte daruri şi bucurii copiilor, Moş Crăciun de la Glina se numeşte Nicolae Popescu. S-a născut şi a copilărit în casa în care astăzi trăieşte singur. A colindat lumea în lung şi-n lat, dar întotdeauna s-a întors la mirosul teiului din curtea casei părinteşti. Toată averea Moşului este o încăpere în care trăieşte singur, în care citeşte basme şi romane, gândindu-se la cum să-i bucure pe micuţii fără posibilităţi care aşteptă fel de fel de cadouri, de la bucăţi de ciocolată până la calculatoare şi părinţi.
Lângă brad, aşteptând să vină cei mici la el FOTO Eduard Enea
La prima vedere, e un om obişnuit: poartă pe nas o pereche de ochelari cu rame albastre, se sprijină de un baston cochet moştenit de la părinţii lui, iar la intrarea în curte atârnă o potcoavă.
Nicolae Popescu se transformă în personajul de poveste aşteptat an de an de toţi copiii în seara de 24 decembrie, imediat ce îşi pune pe el un trening roşu, o căciulă cu ciucuri şi îşi încinge mijlocul cu o curea neagră din piel
