Luna trecută, Faisal bin Ali Jaber a făcut o călătorie dinspre Yemen înspre Washington. A venit să pună o întrebare: de ce o dronă a Statelor Unite a deschis focul şi l-a omorît pe cumnatul său, om al clerului, care se declarase de multe ori contra Al Qaeda? În acelaşi atac, Jaber şi-a pierdut şi nepotul, un poliţist care doar îşi proteja unchiul.
Reprezentanţi ai congresului şi oficiali guvernamentali s-au întîlnit atunci cu Jaber, prezentînd condoleanţe, fără a-i oferi însă vreo explicaţie. De altfel, nici Statele Unite nu au recunoscut că ar fi făcut vreo greşeală.
DE ACELASI AUTOR Jocul de-a spionii Morala marilor producători alimentari Cum ar fi să trăim 1000 de ani? Alteratele alegeri americane Este adevărat, o săptămînă mai tîrziu, generalul Joseph F. Dunford Jr., comandant al Statelor Unite şi NATO în Afganistan, şi-a cerut scuze oficial pentru că o dronă a atacat şi a omorît un copil, rănind grav şi două femei din provincia afgană Helmand. În plus, nefericitul incident a survenit şi într-un moment dificil, deoarece a coincis cu negocierile pentru un acord privind rămînerea unui contingent minim de trupe în Afganistan, după plecarea stabilită a trupelor străine în 2014. Hamid Karzai, preşedintele afgan, a făcut, de altfel, referire la victime şi la incidentele provocate de forţele militare ale SUA, ca la un motiv de a nu semna acordul. „De ani de zile“ – a declarat Karzai într-un comunicat emis după atac – „oamenii noştri sînt omorîţi, iar casele le sînt distruse pe motiv că se duce un război contra terorii.“
Războiul contra terorii este real, nu doar un pretext, dar la fel de reale sînt, de ani de zile, şi victimele în rîndul civililor. În 2006, am scris despre atacul unei rachete americane asupra unei case din Damadola, un sat pakistanez aflat lîngă graniţa cu Afganistanul, atac în urma căruia au fost omorîţi 18 oameni, printre care şi
