Jurnalul Naţional vă prezintă dezvăluiri în exclusivitate, făcute de martori oculari care s-au aflat lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu în ultimele clipe de viaţă, de la “momentul Timişoara” până la execuţia de la Târgovişte. Am dorit să aflăm, prin aceste mărturii, care a fost mecanismul gândirii la vârf al unui regim represiv care a condus România aproape 20 de ani. Cum s-au luat deciziile în acele zile dramatice, cum au acţionat şi gândit atunci Nicolae şi Elena Ceauşescu. Astăzi, vă prezentăm mărturiiile militarilor care în ziua de Crăciun a lui 1989 au îndeplinit ordinul de a-i executa pe soţii Ceauşescu, şi care risipesc misterul care a învăluit eliminarea fizică a familiei Ceauşescu. Dorin Cârlan, Octavian Gheorghiu şi Ionel Boeru dezvăluie laturile ascunse ale execuţiei, pe care românii nu le-au cunoscut niciodată. Secundele de spaimă din acele momente capitale, ordinele militare ale diriguitorilor Revoluţiei, care au fost date înaintea procesului, sunt puse faţă-n faţă cu sentimentele trăite în momentul apăsării pe trăgaci, dar şi în faţa deziluziilor care i-au măcinat mai apoi pentru atâţia ani.

Jurnalul Naţional: Ce se întâmpla în momentul în care v-aţi dus la TAB-ul în care erau Ceauşeştii pentru a deschide uşa în unitatea din Târgovişte?

Octavian Gheorghiu: Când am ajuns acolo, ei şi-au luat mâna. Ori li s-a spus, li s-a comunicat şi lor cum ni s-a comunicat nouă, ori li s-a ordonat să nu se bage. Dar n-au instalat nimic. Mi se pare normal să fi făcut asta, doar erau gazde, i-au ţinut acolo. În clădirea comandamentului erau foarte puţini militari. În regimul ceauşist era foarte clar: nu intra subofiţerul în clădirea comandamentului dacă nu avea treabă specială. În curte erau cadre multe, cu soldaţi, circa 100-200 de militari. Aceşti militari continuau să aibă îndreptate armele spre blocuri. Îşi apărau unitatea. Noi eram cu ochii cât