Câți mai fac diferența între șoriciul de supermarket și cel al porcului tăiat în fața casei. Dar între gustul merelor târzii de toamnă și cel din magazinul de alături. Ciorapii puși la uscat pe calorifer au înlocuit mirosul pomenii porcului.

L-a văzut într-o dimineață printre scânduri văruite. Era primăvară și primăvara se întâmplă lucruri minunate. Sunt flori, ghiocei, păpădii și crăițe, ciuboțica cucului și ochiul boului. Sunt flori prin copaci și corcodușii abundă în zumzet de gângănii. Iarba urlă triumfătoare în verde și soarele udă carmin poalele muntelui care plânge finele iernii.

Pârâul curge umflat, mângâie pietrele, îi cântă căderii și căderea îi cântă înapoi. Iar într-o curte doi ochi de copil și mâini care vor ști în curând vopseaua dudelor roșii țintesc, printre scânduri, o codiță sfredel, câteva picioare dibace și mulți frățiori rozalii de jur împrejur.

Mirarea mare a omului e să afle că nu e singurul care va fi fost vreodată mic și sunt lucruri aidoma, mici, împrejur care se nasc din animal, din burtă sau ou, în grajd sau coteț sau copaie. E o curte mare, sunt zeci de păsări, rațe și găini, gâște și curci și-au mai rămas și vreo două bibilici de prăsilă. Bivolii sunt dați de dimineață în ciurdă și caii sunt la câmp, oile la munte iar pisica bântuie podul la prinsoare de șoareci. E primăvară, anotimpul renașterii lui și-ale tuturor deopotrivă. Și e viu. Și e bine.

Îl iubești și îl crești

Țăranii rareori lasă copiii pe lângă porci. Există o înțelepciune sanitară moștenită din veac în veac. Nu pricep picii de ce pe puii de găină ori rață poți să-i ții să-i mângâi, dar pe godaci nu, că e teren interzis și pleci degrabă de acolo. În grajduri aerisite cu paie de secară pe jos crește ceva, nu știi când crește, privești seara cazanul cu cartofi cum bolborosește pe foc și foile de salată, dimineața, cum se rup și se taie sub lama toporul