În cinci ani de criză economică, milioane de oameni au ajuns într-o situaţie materială precară, în pragul sărăciei sau în pericol de a fi excluşi social. Numărul persoanelor fără adăpost a crescut la nivelul întregii Uniuni Europene. Majoritatea sistemelor naţionale de protecţie socială sunt suprasolicitate, iar guvernele fac eforturi mari pentru a veni în ajutorul celor aflaţi în nevoie, al căror număr nu încetează să crească.

Deşi UE se bucură, în medie, de unul dintre cele mai ridicate standarde de viaţă din lume, unele persoane se află în imposibilitatea de a-şi asigura necesarul de hrană. Se estimează că la nivelul UE există 43 milioane de persoane cu risc de sărăcie alimentară, adică persoane care nu îşi pot permite să mănânce o masă completă o dată la două zile. Programul UE de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate (PEAD) sprijină furnizarea de alimente către aceste persoane sau familii deosebit de vulnerabile care se găsesc într-o situaţie dificilă.

Este vorba despre un program amplu, multianual care încearcă să amelioreze condiţiile de viaţă ale oamenilor, totuşi nici istoricul şi nici mecanismul de funcţionare al programului nu este suficient de cunoscut de cetăţeni, de aceea au fost momente când sa încercat politizarea programului.

Program funcţional din 1987

Programul funcţionează din decembrie 1987, când Consiliul a adoptat normele privind deblocarea produselor agricole plasate în stocuri de intervenţie publică pentru statele membre care doreau să le utilizeze drept ajutoare alimentare pentru persoanele cele mai defavorizate din Comunitate.

Pentru a se asigura continuitatea aprovizionării, PEAD a fost modificat, la mijlocul anilor 1990, în scopul suplimentării stocurilor de intervenţie cu achiziţii de pe piaţă. Aceasta nu s-a dorit a fi o soluţie pe termen lung, ci o soluţie la care să se