Jocurile politice postdecembriste n-au făcut posibilă apariţia unei televiziuni publice în care să se regăsească fiecare dintre cetăţenii României, căci pe banii lor funcţionează astăzi TVR. Astfel că, după Revoluţie, instituţia matusalemică din Calea Dorobanţilor 191 a continuat să slujească puterea politică dominantă, e adevărat, ceva mai soft decât înainte. Asta excluzând primii doi-trei ani postdecembrişti, când partizanatul era de-a dreptul primitiv şi odios.

Or nu se poate să întreţii pe banii contribuabililor o instituţie care serveşte interese partizane, fie şi voalat sau într-o măsură oricât de mică. Este tocmai păcatul originar. Păcat care nu numai că nu se mai discută, dar nu are, din cât se vede, nicio şansă să dispară acum, după demisia echipei manageriale Claudiu Săftoiu şi a desemnării alteia noi.

O continuitate păguboasă

Analizaţi, rogu-vă, şi dumneavoastră discuţiile legate de acest eveniment şi veţi vedea că niciunul dintre politicienii implicaţi nu-şi doreşte altceva decât continuarea stării actuale. Probabil că această stare le va fiind convenabilă şi Senatului, şi Camerei Deputaţilor, şi Guvernului. Din nefericire, singurele ofuri sunt legate de numele viitorului director: liberalii propunându-l pe jurnalistul Rareş Bogdan, iar social-democraţii aducându-l pe culoarele Parlamentului pe fostul director din perioada 2002 – 2005, pe omul de teatru (şi de afaceri) Valentin Nicolau.

Deocamdată comisiile parlamentare l-au audiat doar pe Rareş Bogdan, dar comunicatorii respectivelor comisii nu au catadicsit să dea publicităţii vreun program, vreo idee grozavă asupra viitorului acestei instituţii mediatice, singura cu acoperire naţională aproape integrală. Aşadar, după toate probabilităţile, nu va fi vorba de nicio schimbare, or această stare de fapt nu mai poate continua la nesfârşit. Şi iată de ce.

E nevo