Vara anului 2013 a ridicat la maximul tensiunea în piaţa de medicamente odată cu anunţul britanicilor de la GlaxoSmithKline (GSK) de a renunţa la fabrica Europharm de la Braşov. Europharm, al doilea mare producător local de medicamente, cu afaceri de peste 100 mil. euro, era folosită de grupul britanic ca o platformă de export, iar anunţul a venit ca un şoc în piaţa de profil, întrucât până atunci nu a existat nici cel mai mic indiciu că fabrica ar putea să iasă din reţeaua globală a GSK.
Mai mult chiar, în urmă cu patru ani, reprezentanţii grupului anunţau că vor să ducă la 300 mil. dolari exporturile companiei, iar producţia în prezent a ajuns să fie axată pe medicamente din arii precum depresia sau HIV/SIDA.
Europharm este una dintre cele peste 70 de fabrici pe care Glaxo le operează la nivel global, şi care în 2012 a produs 36 de milioane de cutii, la o capacitate totală de 90 de milioane de cutii.
GSK încearcă să vândă această fabrică, şi spune că discută cu mai multe părţi interesate, dar dacă totuşi nu reuşeşte să încheie această vânzare, o va închide.
Fabrica de la Braşov nu este singura din cadrul grupului britanic afectată de decizia de reorganizare globală a grupului. În vară, GSK a primit o oferta pentru preluarea portofoliului de tromboză si pentru fabrica de la Notre Dame de Bondeville (din Franţa).
Britanicii au ajuns în situaţia să închidă fabrici după ce şi-au analizat capacitatea de producţie a formelor orale şi au decis că este prea mare. “Ghinionul” fabricii de la Braşov a fost dimensiunea, respectiv faptul că este prea mică comparativ cu altele, şi ”s-a întâmplat” ca unitatea să aibă o capacitate similară cu cea pe care britanicii doreau să o reducă.
Cum a ajuns GSK în situaţia de a fi nevoită să-şi reducă capacitatea?
Oficialii companiei au explicat că au expirat patentele pentru a
