Vestitele cete de juni din satele Mărginimii repetă de la Sfântul Nicolae pentru a le trece pragul cum se cuvine gospodarilor, în noaptea de Ajun.
În comuna sibiană Sadu, Ceata Mare de juni face pregătiri mai bine de 2 săptămâni pentru a sărbători aşa cum trebuie Crăciunul. În 24 decembrie, primii care se trezesc sunt pristavii, flăcăii mici din ceată, un fel de ajutoare, elevi din clasele a opta şi a noua. Aceştia „dau roată satului” şi merg la fiecare june din ceata mare să-l trezească, după care flăcăii se strâng acasă la jude, căpetenia cetei de juni.
De aici, cu alai şi muzicanţi, ceata pleacă şi străbate satul, se opreşte la primar, apoi la viceprimar şi pe urmă, împreună, până sus, la lemnul mare pregătit din timp, care va fi pus pe un car şi pe care junii se vor plimba apoi prin sat. „Pe tot drumul pristavii şi în special crâjmarii (doi băieţi fără fete, n.r.) au obligaţia să meargă la tot omul întâlnit, să-i dea să bea şi să-l cheme cu noi”, explică Dumitru Hanea (25 de ani), judele cetei de la Sadu.
Din vârful satului, lemnul se încarcă pe pe car iar pe el se urcă feciorii, cu căciuli de miel pe cap împodobite de către pristavi cu hârtie creponată. „Ne aşezăm pe lemn, întâi judele, apoi vornicul, apoi restul, pristavii sunt ultimii iar muzicanţii stau tot pe lemn, în faţă. Venim cu lemnul către centrul comunei, unde urmează a fi descărcat. Pe parcurs, în anumite puncte fixe, opresc feciorii şi joacă. În centru se descarcă lemnul apoi toată ceata cu muzicanţii intră într-unul din localuri iar sătenii intră şi cinstesc cu feciorii”, explică Mihai Bourel (21 de ani), vornicul Cetei Mari.
Junii se retrag apoi la jude, mănâncă după care pleacă la colindat. Se începe întotdeauna cu primarul, după care urmează preotul satului. Apoi, ceata ia casele la rând, porţile nu se închid, cei care primesc cu colindul la