Crăciunul este cea mai aşteptată dintre Sărbătorile de iarnă, ziua de 25 decembrie fiind cea în care creştinii celebrează Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. La această sărbătoare sfântă, cu toţii ne reîmprospătăm sufletul cu amintirile copilăriei, visând la zăpezi bogate, colinde şi clinchete de clopoţei, bucurându-ne de mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci şi resimţind nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de Crăciun. Agenţia Agerpres a realizat un material amplu cu privire la Crăciun, în care sunt evocate legende şi tradiţii legate de această sărbătoare sfântă.

În cultura românească, Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, este un om bătrân, un păstor bătrân cu barba de omăt, vecin cu Moş Ajun, fratele său mai mic. Sub influenţa creştinismului, Crăciun apare şi ca figură apocrifă - s-a născut înaintea tuturor sfinţilor, este mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos şi altele.

Legendele naşterii Domnului zugrăvesc peisajul etnografic al unui sat pastoral unde trăia Moş Crăciun şi avea case mari, grajduri, coşare şi târle pentru vite. Pe neaşteptate, în acest sat liniştit soseşte o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moş Ajun şi îi cere găzduire. Motivând că este om sărac, acesta o trimite la fratele său bogat, Moş Crăciun. Acesta, fără să ştie că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte sau o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa ajută străina să nască, faptă pedepsită de Crăciun cu tăierea mâinilor din coate. Când Moş Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi cere iertare lui Dumnezeu devenind primul creştin, sfântul cel mai bătrân şi soţul femeii care a moşit-o pe Maria.

@