La întocmirea acestui top, regula jocului (căci fără una nu se poate) a fost următoarea: să aleg doar dintre filme proiectate în premieră, de-a lungul anului 2013, pe ecrane cinematografice româneşti, însă eliminîndu-le pe acelea care au beneficiat doar de una-două proiecţii în cadrul unor festivaluri, evenimente speciale etc. Iată:
1. Calul din Torino (A torinói ló): După ce calul său refuză, într-o dimineaţă, să se mai lase scos din grajd, un vizitiu rămîne izolat, împreună cu fiica sa, în coşmelia lor din pustă, suflată de un vînt sălbatic. Următoarele zile aduc, pe lîngă înteţirea vîntului, alte semne cum că sfîrşitul lumii e aproape, şi nici un semn cum că activitatea fiinţelor umane ar fi, în ultimă instanţă, concludent distinctibilă de procesele brute ale naturii. Repetitivitatea lor fără ieşire transformă activităţile zilnice ale celor doi – trebăluit, mîncat, dormit, tăcut, vizitat degeaba grajdul, privit prostrat pe fereastră – în ritualuri absurde. De o elementaritate biblică şi totodată neo-neo-…-neorealistă, filmul maestrului maghiar Béla Tarr combină indeterminarea istorică a parabolei cu ascuţimea senzorială a experienţei conjugate la hiperprezent.
DE ACELASI AUTOR Răspunsu-i suflare în vînt Tudor Caranfil The horror! The horror! Luaţi de val 2. Înainte de miezul nopţii (Before Midnight): La 9 ani după Before Sunset şi la 18 ani după Before Sunrise, regizorul american Richard Linklater operează un reality check asupra cuplului său de suflete-pereche, Céline (Julie Delpy) şi Jesse (Ethan Hawke), trecuţi şi ei, între timp, de 40 de ani: cum a rezistat dragostea lor la frecuşul zilnic cu ceea ce Jesse numeşte „the bullshit of life“? Dincolo de răspunsurile abrazive de-aici, ceea ce se adună, din 1995 încoace, e o tot mai emoţionantă mărturie cinematografică despre trecerea a doi oameni prin timp.
3. Inside Llewyn Davis: Deloc romantiz
