Pentru cei de la oras, perioada sarbatorilor de iarna se traduce prin cumparaturi peste cumparaturi si cadouri peste cadouri. Partea culinara o lasam in seama hypermarketului. O caserola de muschi, una de costita, putina carne toccata si gata masa de Craciun. In alte parti ale judetului, inca profund legate de traditii, masa de Craciun depinde in mare masura de munca depusa de fiecare. Sacrificiul etern al porcului. Cand da frigul, gospodarii din Maramures pregatesc deja camara pentru anul viitor. Asta daca nu cumva au lasat ingrasatul porcului pentru proverbialul ajun.
Poate pare crud pentru cineva care din exterior ne observa tara si datinile. Pentru noi, romanii sadea, face parte dintr-un ciclu fara sfarsit al vietii si al mortii. Nu este niciun fel de filosofie la mijloc. E viata de zi cu zi. Fara porcul sacrificat dupa ce au cazut primii fulgi de nea, camara va ramana goala. Iar un stomac lipit de spate nu face casa buna cu frigul care incepe sa muste. Asa ca Ghita de anul acesta isi va sacrifica viata lui, pentru ca viata oamenilor sa poata continua.
Afara, barbatul casei pregateste porcul la fel cum faceau strabunii. Ar fi foarte usor sa ia o butelie si sa termine intregul balci in jumatate de ora. Dar asta este datina. Una pe care trebuie sa o invete si pruncii, care privesc curiosi de la fereastra. “Lasam copiii sa invete meserie, dar cand se taie gatul nu lasam copiii sa vada. Si noi am invatat de la altii si altii sa invete de la noi, asa ca sa nu se piarda traditia asta de la taiatul porcului”, a spus un gospodar din Maramures.
Peste cativa ani vor lua ei locul ca stalp al casei. Pana atunci primesc si invata. “La noi este traditia din mos-stramosi, se parjoleste porcul cu paie, ii mai natural nu parjoleste cu gaz, cu butelie. Carnea e mai buna cu paie facuta, altfel gust are”, sustine maramureseanul.
Totul
