Crăciunul şi întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă erau cunoscute, în vremea regimului comunist din România, sub denumirea de „luna cadourilor“. Moş Crăciun a fost transformat în Moş Gerilă, iar bradul de Crăciun era „pomul de iarnă“. Nici felicitările de Sărbători nu erau la calitatea grafică din zilele noastre, iar mesajul transmis era altul.

„Serbările pomului de iarnă” începeau oficial sub regimul comunist pe 27 decembrie, când autorităţile vremii apreciau că erau stinse pulsaţiile timide ale înăbuşitei sărbători a Naşterii lui Hristos. În aproape fiecare casă, în ciuda discursului oficial, bradul era împobodit înainte de data de 25 decembrie, iar mulți români își petreceau sărbătorile creștinește, inclusiv prin participarea la slujbele Bisericii.

Punctul culminant al„marelui raliu al vacanţei copiilor” era Revelionul, ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate. În ciuda acestui fapt, dacă deschidem revistele pentru copii din acea perioadă, Moş Gerilă apare reprezentat foarte rar, în anecdote sau pentru a le insufla copiilor ceea ce trebuia să aştepte de la el.

„Confiscarea“ lui Moș Crăciun

Una dintre cele mai cunoscute poezii ale perioadei era Scrisoarea către Moş Gerilă: „Moş Gerilă toţi îmi spun/ Că eşti darnic şi eşti bun/ Dar să ştii mai din’ainte/ C-am fost băieţel cuminte,/ Şi mai spun aşa să ştii/ Că eu nu-ţi cer jucării/ Cum ţi-ar cere şi alţi copii/ Însă nu m-aş supăra/Dacă tot mi-ai da ceva”. Sugestive sunt şi felicitările de Sărbători, care sunt departe de calitatea grafică a celor care le găsim azi la tot pasul.

Iarna anului 1946 a fost ultima, sub regimul comunist, în care ziarele vremii l-au avut ca personaj principal pe Moș Crăciun. Primele semne concrete apar un an mai târziu. În ediția din 25 decembrie 1947, pe coperta ziarului „Națiunea“ apare un personaj total diferit de imaginea clasică a lui Moș Crăc