Întrucât conduce Asociaţia Registrului Român de Lobby, Laura Florea este adesea chestionată în numele pieţei de gen locale – una cu puţini actori declaraţi, dar cu un potenţial de zeci de milioane de euro. Discuţie cu multe volume de lobbying împrejur – iar aparte, unul de Drept Penal.

Câteva cifre. Cam câte campanii de lobby sunt în România?

Bussiness-ul de lobbying este subsumat unui domeniu mai larg, care se numeşte public affairs - însemnând relaţiile instituţionale, în mod special. O parte a public affairs înseamnă lobbying, ceea ce semnifică influenţarea deciziilor privind politicile publice de către grupurile de interese. Dacă m-aţi fi întrebat acum trei ani v-aş fi zis că numeri firmele de consultanţă pe degetele de la o mână, acum poate că aş zice pe degetele de la două mâini, dar... nu mai mult de atâta. Firmele au început să se preocupe de zona asta începând cu 2006, 2007. Adică după ce am aderat la Uniunea Europeană. Bruxelles-ul este din ce în ce mai aproape de noi, ei au nevoie de reprezentare în România, noi avem nevoie de reprezentare acolo. Dar domeniul se află încă la început.

Ce este, de fapt, lobby-ul?

Este dreptul nostru, câştigat cu greu la Revoluţie, de a vorbi cu aleşii neamului despre lucrurile pe care le fac. Fie că sunt cetăţeni, corporaţii, sindicate, patronate, ONG-uri, asociaţii de afaceri, toate aceste grupuri trebuie să poată să vorbească cu politicienii. Legislaţia este în mişcare. Modelele economice, politice şi socio-politice sunt în competiţie, cu atât mai mult legislaţia trebuie să urmeze societatea - şi atâta timp cât vor exista democraţia şi legiuitorii vor exista şi presiuni de modificare din toate părţile.

Lobby-ul în cifre

Peste 30% din legile naţionale şi reglementările statelor membre derivă din legislaţia europeană. Ponderea este de 60% în probleme de med