Din cele mai vechi timpuri, feciorii erau prezenți în toată viaţa satului la sărbătorile fixe cum ar fi Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, dar și la cele pastorale și agrare. Rolul cetei de feciori s-a oglindit cel mai bine în organizarea colindatului de Crăciun. Convieţuirea elementelor creştine cu cele păgâne face ca şi în acest obicei să existe un repertoriu de colinde străvechi împreună cu cele creştine. Vom încerca în cele ce urmează să expunem posibilele apropieri care se pot face între tradiţiile de Crăciun consemnate de folclorişti şi etnologi pe Valea Mureșului, de unele rituri şi credinţe ale dacilor.

Ceremoniile populare din ajunul Crăciunului până la Bobotează aveau, până nu demult, în centrul lor cetele de feciori care îmbrăcau tot felul de măşti de animale: cal, capră, lup, urs. Este semnificativ faptul că la teribila ofensivă a oamenilor pentru alungarea spiritelor rele, la cumpăna anului, se crede că sar în ajutor lupii, singurii care le văd, le aleargă şi le sfâşie cu dinţii.

Rit de inițiere cu reguli stricte

Lipsa unor urme scrise ale limbii şi vieţii dacilor ne determină să presupunem că aceştia aveau o foarte dezvoltată cultură orală. Ca atare, întregul ansamblu de obiceiuri, datini, ritualuri sacre conservau codul de legi, de norme ale convieţuirii. Ele au devenit modele de neînlocuit pentru fiecare generaţie de oameni şi s-au perpetuat, unele, până în secolul trecut.

„Când o datină sau credinţă nu mai are o explicaţie logică şi întrebi de ce se zice sau se face aşa, ţi se răspunde simplu: pentru că aşa am apucat, aşa au făcut sau au zis părinţii sau moşii. Iată de ce avem un folclor extraordinar de bogat şi variat, cu un amestec puternic de păgânism şi creştinism“, scria profesorul Avram Cristea, un neobosit cercetător al tradițiilor din județul Alba, în cartea „Obiceiuri de iarnă pe Valea Mureşului Mijlociu. Studiu şi anto