Tineti-va bine, ca iar imbinam sarbatorile si comemorarile. Craciunul, ca in fiecare an, cade in ziua executiei lui Ceausescu. Fatidic aproape, nu stiu cand vom ajunge sa nu le mai asociem.
Nu de alta, dar eu nu ma simt prea confortabil cu faptul ca un conducator al Romaniei a fost omorat chiar in ziua de Craciun, oricat de rau a fost el. Daca uitam de asta sau uitam cine e Ceausescu, nicio problema, are grija Romania TV sa ne sufoce cu informatii care mai de care mai spectaculoase (a se citi "otevistice") despre fostul dictator, acum personaj de legenda, umanizat. O fi murit el Ceausescu, dar cultul lui n-a murit.
Desigur, nu mai e cultul Genialului Conducator, al Preaiubitului Fiu al Patriei, al Marelui Luptator Mondial pentru Pace, al omului pupat te miri pe unde de diversi oameni care azi ne invata comportamentul in societate. Pe asta cu Genialul Conducator, Carmaci, Pilot sau ce o mai fi fost el o mai cred doar fanaticii care se aduna in fiecare an la mormantul lui.
Pe unul l-am urmarit si eu. Il cheama Caprita si veti gasi niste filmulete absolut geniale cu el pe Youtube, le recomand.
Dar noul cult al lui Ceausescu nu e pentru astia si nu e de natura transformarii lui Ceausescu in supraom si supralider. E cultul omului Ceausescu, al bunului si familistului Ceausescu, al cetateanului care petrece si el ca oricare roman si care, pe modelul "bunului imparat", nu era chiar asa nociv, doar aia de sub el erau.
Mie, ca om alfabetizat si istoric la baza, imi e imposibil sa-l vad pe Ceausescu de maniera asta, ca pe un om ca oricare altul, cand stiu ca a fost ultimul stalinist al Europei, un conducator care a terorizat pe oricine indraznea sa i se opuna cu ajutorul sinistrei Securitati si presedintele care si-a infometat si tinut in frig poporul pentru proiectele sale utopice.
Doar ca, pe fondul a to
