Fie că fugim de lumea reală, fie că vrem să îmbunătățim realitatea, imaginația e instrumentul cu care putem schimba lumea într-o clipă, cu ochii închiși sau cu ochii larg deschiși. Acum, sigur, depinde și pe mîna cui intră. Adaptările cinematografice din ultimii zece, ani ale unor romane sau nuvele scrise de J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis sau J.K. Rowling au acaparat mare parte din atenția pentru genul fantasy și destul de greu privim înapoi către filme care au inovat narativ și cinematografic în acest gen.
Tindem să credem că tinerii sau copiii care știu pe de rost trilogia Stăpînul inelelor sau tot ce mișcă legat de Harry Potter nu mai au răbdare să vadă filme realizate fără efecte speciale de ultimă generație. Nimic mai fals. La atelierele de educație cinematografică pe care le țin, le-am arătat copiilor fragmente din Le voyage dans la lune, realizat de Georges Méliès, de care unii auziseră grație lui Scorsese și al său Hugo. Filmul magicianului francez Méliès a stîrnit curiozitate și interes la mai bine de un secol de cînd a fost creat, colorat manual și cu trucaje pe care le privim cu duioșie.
Așadar, din cutia cu minuni sau cu maimuțe, după caz, am să scot cîteva personaje și povești cam uitate în ultima vreme, deși e vorba printre ele și de filme care au făcut istorie, grație unor personaje iconice.
Magie, vrăjitorie și cîțiva iepuri
Povestea lui L. Frank Baum, scrisă în 1900, nu va mai putea fi închipuită cu un success cel puțin egal cu cel al filmului din 1939, regizat de Victor Fleming. Pe lîngă cele trei personaje care se alătură lui Dorothy pe drumul pavat cu cărămizi galbene către Oz, există cîteva momente magice de cinema, precum atacul maimuțelor zburătoare, trimise de vrăjitoare cea rea pentru a-i răpi pe cei patru, sau întîlnirea cu Oz, un gigantic cap fără corp, în fața căruia cei patru curajoși își spun dorințele.
Oz ap