Sărbătorile de Iarnă în timpul regimului comunist au rămas pentru unii cele mai triste amintiri, în timp ce pentru alţii au fost zile normale, care nu arătau cu mult mai diferit faţă de Crăciunul zilelor noastre.

Data de 25 decembrie nu a fost de fiecare dată la fel în timpul comunismului, după cum îşi aminteşte istoricul Dan Falcan. Acesta povesteşte că şi Crăciunul comunist diferea de la an la an. Spre exemplu, până în anii 80, pe mesele bucureştenilor era suficientă mâncare, iar oamenii nu se plângeau de lipsa alimentelor.

Se consumau cârnaţi, sarmale şi cozonaci, aşa cum se practică şi în zilele noastre. Abia după aceea, masa de Crăciun a început să devină o problemă, pentru că raţionalizarea alimentelor începuse să îi împiedice pe bucureşteni să îşi poată cumpăra exact ce îşi doreau.

Bucatele de pe masa de Crăciun erau, în mare parte, cele pe care le găsim în aceste zile în casele românilor.În vremea aceea, locuitorii Bucureştiului erau, într-o bună măsură, oameni veniţi de la ţară care îndesaseră în valiză şi obiceiurile din zonele în care crescuseră.

„Trebuie să ţinem cont şi de faptul că oamenii din sate veneau în Capitală ca să muncească şi atunci aduceau şi tradiţii“, precizează istoricul Falcan.

Bradul, decorat cu lumânări

În ceea ce priveşte bradul de Crăciun, în zilele noastre nu mai există un anumit tipar pe care bucureştenii să-l respecte. Împodobitul depinde acum de imaginaţia proprietarului şi de bugetul disponibil, iar în brazii din apartamente se odihnescu fel de fel de globuri, beteală, spiriduşi, reni şi chiar păsări în miniatură, alături de îngeraşi de toate mărimile.

În timpul regimului comunist, brazii semănau foarte mult şi parcă erau împodobiţi după acelaşi tipar. Existau globuri, steluţe şi beteală, dar şi un vârf destul de înalt care completa frumuseţea pomului de Crăciun. Brazii se puteau cumpăra