În Alba Iulia funcţionau, în a doua jumătate a secolului 18 şi începutul secolului 19, doar câteva întreprinderi şi ateliere cu un număr redus de salariaţi şi cu un randament scăzut. Şi din acest motiv nivelul de trai al locuitorilor din zonă era mult mai scăzut comparativ cu Sibiul sau Braşovul.

Potrivit cercetătorului Gheorghe Fleşer, cea mai veche instalaţie industrială de producere a alcoolului din oraş, fabrica de spirt, a fost pusă pe picioare de Adolf Janos în 1866. Suprafaţa pe care a prins contur era situată în zona de protecţie a Cetăţii (glacis), în partea de sud-est. Fabrica a fost dezvoltată la o capacitate de 12 hectolitri, de Iacob Gluck, familie care deţinea controlul distilăriilor de alcool şi a producţiei de vinuri. Urmaşii săi au dus tradiţia mai departe şi au înfiinţat alte două fabrici, la Galtiu (1899) şi Alba Iulia (1905). Familia deţinea mari podgorii, iar vinurile produse erau din soiurile „Rozsmal“ şi „Sospatak“. Licorile se degustau în restaurantul pe care-l deţinea în Alba Iulia, „Europa“, dar se bucurau de renume şi peste hotare.

Contemporană cu fabrica de spirt a fost Moara de făină şi arpacaş „Johana“, înfiinţată în anul 1894, în apropierea gării oraşului. Instalaţiile erau puse în funcţiune de forţa aburului. Aflată tot în proprietatea familiei Glück, moara a fost la vremea respectivă una dintre cele mai mari şi moderne din Ardeal. Capacitatea zilnică de producţie era de 25 de tone de cereale. A fost trecută în proprieatea statului în 1940. Lângă moara „Johana“ a funcţionat după 1898, uzina electrică. Puterea instalată era sub necesarul oraşului - 40 de Kilowaţi. Sursele suplimentare de energie erau aduse de la Sebeş. Abia după 1932, curentul electric a fost produs de centrala „Ardealul“, pe gaz metan. Din 1911, pe lista fabricilor a intrat şi cea de piele, cu un capital de 900.000 de lei.

Pe ter