IPS Ciprian Spiridon a fost instalat chiar de ziua numelui în fruntea Arhiepiscopiei, în luna martie. De atunci a venit foarte des în Vrancea. La începutul acestui an se încheia la Buzău domnia autoritată a unuia din cei mai controversaţi episcopi ai Eparhiei Buzăului şi Vrancei. Lua sfârşit regimul clientelar care a reuşit într¬-un sfert de secol să transforme Arhiepiscopia într-o feudă unde simplii slujitori ai Bisericii erau sclavi, iar funcţionarii arhiepiscopiei deveniseră oameni de afaceri.

De sfântul Ciprian, în luna martie, a fost instalat noul arhiepiscop, în persoana tânărului IPS Ciprian Spiridon. Aşteptată ca o eliberare din sclavagismul religios al ”epocii Epifanie”, schimbarea de la Buzău este încă la primii paşi. Cel puţin pentru imagine modul de comunicare al Arhiepiscopiei cu lumea este altul. Au fost schimbaţi vătaful ştirilor, consilierii care au înrobit preoţii, şi ierarhul este din ce în ce mai prezent în parohiile din Vrancea. La capătul acestui an este prea devreme să tragem un bilanţ, mai degrabă câteva concluzii. În primul rând nu ştim cum va ieşi Arhiepiscopia din ruşinoasa afacere cu lemne în care a intrat în urma luării în administrare acum 10 ani a pădurilor Schitului Valea Neagră. Nici din seculara afacere cu vin bisericesc, prin care sfintele lăcaşuri au devenit ca templele evreilor din vremea Mântuitorului, de unde poţi cumpăra, la alegere, vin bisericesc sau ţuică de ”Săseni”, o ruşine pe obrazul Bisericii şi o ducere în derizoriu a slujitorilor care se ocupă de distribuţia vinului Arhiepiscopiei, în loc să se ocupe de mântuirea sufletelor. Niciodată în istoria Vrancea nu s-a pomenit ca vreo episcopie (Roman, Huşi sau Buzău) să stăpânească pădurile Vrancei, pentru că ele au fost donate de Obşte Schitului şi erau administrate de această Obşte, nu de vreo Episcopie. Bătălia juridică pe care Arhiepiscopia a dus-o cu obştile vrâncene