Sfântul Ştefan, serbat pe 27 decembrie, în a treia zi după Naşterea lui Iisus Hristos, avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii să aducă în casă icoana care-l înfăţişează, despre care se spune că-i ajută pe cei cu probleme de sănătate.

Întotdeauna în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic şi Arhimandrit Ştefan, condamnat la moarte în anul 33, de autorităţile iudaice, cel care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, deschizând drumul unui impresionant şir de martiri creştini, pedepsiţi pentru credinţa lor, spune preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

Sfântul Ştefan era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam. În limbă greaca, Ştefan înseamnă "coroană" şi se referă atât la râvnă de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Christos cât şi la faptul că el este primul dintr-un nesfârşit şir de martiri din lumea creştină.

Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei şi credinţei sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni şi de a arată semne mari în popor. Având harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.

În faţă Sinedriului, Ştefan şi-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlineşte prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi, dar nu a reuşit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate şi lovit cu pietre. Prăbuşit sub povara bolovan