Le-am criticat tot anul. Nu văd de ce nu le-aş sintetiza. Inutil de spus, aştept apăsările voastre. Prejudecăţi, clişee, tîmpenii repetate apocaliptic şi în 2013. Ce mi-a venit aşa, din prima:
Tâmpenii plătite. În bătălia Roşia Montană, au fost plătite multe tâmpenii. Care vin din clişee şi mai adînc împlântate. Cum ar fi că taxele plătite de o firmă sînt un cadou dat poporului. RMGC-ul şi-a tot făcut reclamă cu “cît o să cîştige românii”. S-a văzut că genul ăsta de păcăleli nu prea mai funcţionează. Asta nu i-a împiedicat pe mulţi guvernanţi să repete papagaliceşte “cîştigurile”.
Protestele anti-investitori. Dacă protestaţi, nu mai vin investitori. Asta-mi aminteşte de vorbele de duh spuse în ianuarie 2012 de Lăzăroiu sau Oprescu: nu mai vin turişti în Bucureşti dacă protestaţi. Anul ăsta prostia e repetată de The Economist cu un aer ştiinţific: sîntem printre ţările cu un risc mare! Asta-i chiar mai periculoasă decît
Ecoanarhiştii lui George Maior – o definiţie rapidă dată de şeful SRI protestelor din 2013. Sînt ecoanarhişti. Adăugaţi peste asta prostiile jandarmeriei şi ale unor politicieni. Şi uite aşa uităm că, de fapt, şi nu o spun ca pe o laudă (chiar deloc), protestele din Români au fost probabil cele mai calme şi cuminţi din Universul cunoscut.
Despre români. Tâmpeniile filozofice “despre români” au continuat să fie proiectate dinspre două fronturi. Din interior cu făcături pop-intelectualoide, Lucian Boia exersând cu mare succes de piaţă un soi de breviar al clişeelor “critice”. Dinspre exterior clişeele au venit mai ales din Anglia. Cele două curente prosteşti nu s-au anulat. A fost anul lor. Reacţii cretine de apărare au venit dinspre diverse minţi luminate care vor să răspundă tabloidelor englezeşti sau politicienilor englezi bătuţi în cap cu diverse cretinii de tip: veniţi la noi să vedeţi ce femei şi peisaje avem…
Pungeşti
