Aproape de prichindei tunşi zero de mânuţele cărora atârnă încă perfuziile cu citostatice, pe holurile pereţilor coloraţi pe care au fost lipite mesaje stângaci mâzgălite, chiar lângă saloanele celor foarte bolnavi pe a căror ceafă stau scrise „literele“ ultimei operaţii, aici se zbate într-un adevărat război cu moartea Monica Dragomir, şefa secţiei de Oncologie Pediatrică de la Institutul Oncologic Fundeni Bucureşti.

Adevărul vă prezintă în cadrul campaniei Cei mai frumoşi români povestea medicului Monica Dragomir, femeia care se luptă zi de zi cu o boală nemiloasă, care nu ţine cont de vârstă.

Medicul, profesorul şi părintele Monica Dragomir şi-a început cariera la Institutul Oncologic Bucureşti chiar înainte ca secţia de oncologie pediatrică să existe, iar de peste 25 de ani practică o meserie în care viaţa, spune ea, a dus-o întâmplător.

„Aici am fost înainte de a se deschide secţia, în 1988. În vremurile acelea despre cancer nu se ştia nimic. Noi eram atât de rupţi de realităţile medicale din Occident. În perioada de rezidenţiat, de Oncologie, terminasem Pediatria, exista o singură carte, un tratat de 3.000 de pagini de Oncologie. L-am tras la xerox. Alea au fost primele noastre cunoştiinţe din Oncologie. Existau trei sau patru citostatice făcute în România, la restul nu aveam acces“, explică medicul.

O doamnă frumoasă, ochii profunzi şi cu tresăriri scurte de tristeţe în privirea-i caldă, Monica Dragomir este cu adevărat o femeie puternică. Cu mângâierea unei mame, prezenţa-i autoritară de pe „holurile suferinţei“ nu-i opreşte pe copii să zburde prin secţie ca prin vreun spaţiu de joacă.

Dragomir spune că a ajuns aici pentru că „aşa a vrut viaţa”. A fost acuzată de fraudă de autorităţile comuniste după ce îşi depusese dosarul în două locuri de cercetare, la Clinica IOMC „Emilia Irza“ şi la Institutul Oncologic Bucureşti. Pentru c