Zilele trecute presedintele Rusiei, Vladimir Putin l-a gratiat pe fostul magnat Mihail Hodorkovski. Eliberarea din puscariei a miliardarului de odinioara, cu noua luni inainte de termen, este prezentata in presa germana ca un succes real al diplomatiei discrete a Germaniei.
Indata ajuns la Berlin, Hodorkovski multumeste cancelarului german, Angela Merkel si fostului ministru de externe al Germaniei, Hans-Dietrich Genscher pentru modul cum au actionat in vederea eliberarii sale.
Acest gest nobil in preajma sarbatorilor de iarna este echivalent cu infaptuirea de minuni politice ale realesului cancelar de la Berlin. Dupa strategia calauzitoare a juristului si filozofului german Carl Schmitt, din anii intunecati ai Europei, infaptuirea puterii führerului consta si in desavarsirea unor fapte ilustre dupa model biblic. Intelepciunile "teologiei politice" a lui Carl Schmitt sunt asadar colindele cabinetului Merkel III la portile unei Europe ravasite. Interventia Germaniei pentru gratierea fostului om de afaceri rus este considerata, in presa germana, drept dovada a unei relatii germano-ruse mult mai bune decat a oricarei alte mari puteri. Cei doi hegemoni ai spatiului euro-asiatic, Germania si Rusia, legati nu doar printr-un gazoduct exclusivist, au format, mai recent, un cor de colindatori acapella venerand, niste icoane de dezidenti de la Snowden,Timoschenko si Hodorkovski. Strategia de a ne prezenta latura blanda si umana a celor doi conducatori de la Berlin si Moscova este pe masura anotimpului festiv si, atat in folosul unei imagini nobile a unui ursulet, Vladimir Putin la Berlin, cat si a lui Merkel in cojoc de Mos Craciun.
Dar ce intelegem noi din aceaste colinde? Din antecamera vreunui salon secret de negocieri germano-rusesti nu deslusim ca raportul de maine "MCV", astazi numit "Raportul privind Mecanismul de Cooperare si Verificare" va fi ra
