Din dreptul lui „Gioni”, cum îi spuneau cei care i-au fost aproape lui Ladislau Brosovszky, o stea poate sclipi în fiecare noapte. „Minunea blondă a Aradului” e cea mai de preț moștenire lăsată sportului arădean de golgeterul all-time al UTA-ei. Monica, fiica fotbalistului de altădată, se confundă cu istoria baschetului feminin de pe malul Mureșului, întrunind absolut toate superlativele. Întâi, despre Gioni. „Debutase de tânăr, a venit cu mult tupeu, în sensul bun al cuvântului, iar datorită talentului s-a încadrat foarte repede în echipă”, sună crochiul făcut lui Ladislau Brosovszky de Mircea Axente, extremă în ultima echipă de aur a Bătrânei Doamne, campioană la sfârșitul anilor 70. „Broşi” și-a lăsat amprentă grea de tot la UTA: a marcat 100 de goluri, toate în Divizia A, „cele care contează”, cum spunea Flavius Domide, la 17 ani debuta pe prima scenă, la 18 juca în Cupa Campionilor Europeni, iar la 19 se lua în piept cu „galacticii” de la Feyenoord, campionii lumii. Capăt de linie: 314 meciuri, al treilea utist la secțiunea prezențe, după Domide și Biro, 4 meciuri în națională.
„Respectat de toţi, acasă şi în deplasare”
„Dacă a cunoscut consacrarea la UTA, liniștea și-a regăsit-o la Vagonul. După acel meci blestemat din 1979, Brosovszky a venit la Vagonul, care se bătea la promovarea în Divizia B. A pus umărul și a reușit, alături de ceilalți colegi, alături de care a mai jucat încă doi ani. L-am cunoscut de copil, suntem de aceeași vârstă, nu pot să nu amintesc și de prietenia care l-a legat de Dan Păltinișanu, de la Poli. Amândoi erau născuți pe 23 martie 1951 și erau foarte apropiați, chiar dacă rivalitatea Arad – Timișoara era exacerbată. Iar când Brosovszky a ajuns antrenor la Unirea Sînnicolau Mare, primul om pe care l-a chemat lângă el a fost Păltinișanu. E bine să ne respectăm trecutul, altfel nu putem avea viitor”, punctează Ovidiu Păc
