Revoluție și enigme

Rezidentul şef al K.G.B.-ului în Germania de Est, generalul Ivan Nikolaevici Kuzmin, în calitate de martor ocular al evenimentelor ce au avut loc în R.D. Germană, în anul 1989, arată că anterior vizitei lui Gorbaciov în această ţară, prilejuită de aniversarea a 40 de ani de la înfiinţarea statului est-german, rezidenţa trebuia să pună la dispoziţie un document privind “situaţia din conducerea P.S.U.G., iar altul referitor la starea de spirit din P.S.U.G. Din ambele documente, fără a se recomanda expres - fiindcă K.G.B.-ului nu-i era permis să se amestece în procesul deciziilor politice - rezulta necesitatea demiterii lui Honecker din toate funcţiile de partid şi de stat”.

Willi Stoph (primul ministru)şi Mielke (şeful S.T.A.S.I.), dar şi alţii l-au rugat pe Gorbaciov să-i sprijine în opoziţia lor faţă de Honecker. Gorbaciov nu le-a răspuns. Willi Stoph a luat tăcerea drept aprobare şi, la 17 octombrie, a propus Biroului Politic eliberarea lui Honecker, ceea ce s-a acceptat imediat. A doua zi, noul secretar general era Egon Krenz, fost secretar al Comitetului Central, responsabil cu armata şi serviciile secrete.

Faptul că Honecker a fost schimbat ca urmare a dorinţei lui Gorbaciov este fără echivoc exprimat de ambasadorul de atunci la Bonn al U.R.S.S, Kwitinski, care ulterior a afirmat: “Moscova şi-a făcut iluzii că era suficient să-l înlocuiască pe Honecker şi va fi totul în regulă...”.

În discuţiile cu Krenz, iar mai apoi cu Gregor Gysi, Gorbaciov împărtăşea un optimism exagerat, ca şi cum nu ar fi primit şi nu ar fi citit informaţiile transmise de rezidenţa K.G.B. din Berlinul de Est şi, în fapt, de aparatul împuternicit al K.G.B din R.D.G., unde acesta avea o bază operaţională foarte puternică şi eficientă.

Evenimentele ulterioare, respectiv căderea zidului Berlinului, l-au surprins atât pe Gorbaciov, cât şi K.G.B.-ul. Î