Agresat de isteria nebună a a caltaboșilor de prime-time, a Ignatului în direct, a cumpărăturilor de sfârșit de lume și a dilemei naționale dacă ne dați sau nu ne dați, am evadat câteva zile înspre soare, la Dubai. Orașul ăsta, fără tradiție și fără catedrale, fără străduțe pietonale și fără poezie, fără anotimpuri și fără carnavale, este fabulos prin modernitatea și cosmopolitismul lui. Construit din piatră seacă și petrol, Dubaiul își exhibă, ostentativ, dar coerent cu sine, recordurile arhitecturale, megalomania și toleranța. A voir, au revoir…
Odată ajuns, aflu că la unul dintre cele patru hoteluri ale complexului în care eram instalat, se antrena, în pregătirea Openului australian, nimeni altul decât Roger Federer.
Distanța de la hotelul meu până la locul lui de antrenament era de aproape 3 kilometri, pe care îi parcurgeam zilnic, în alergare sau în plimbare, să văd dacă nu cumva Roger mă așteaptă să ne măsurăm forțele. Am nimerit mereu în contratimp, Roger lovindu-mă de fiecare data contre-pied. Administratorul terenurilor, un asiatic simpatic și politicos, avea întotdeauna grijă să mă consoleze: sorry, sir, Roger tocmai a plecat. Sau sorry, sir, Roger a rezervat pentru toată ziua terenul 1, dar nu știm nici dacă, nici când apare.
În ultima zi a șederii mele acolo, pe la 11 dimineața, am dat din nou o fugă înspre Al Qasar, să văd dacă nu cumva s-a băgat marfă. Ei bine, se băgase: Roger se antrena pe terenul 1, a cărui suprafață, mi s-a spus, imită cimentul australian. Arena, cu o foarte cochetă tribună accesibilă curioșilor, m-a primit cu căldură (afară erau vreo 28 de grade, în plin soare de bronz). Mă simțeam practic în teren, cu o vizibilitate mai bună decât a lui Țiriac la Roland Garros.
Când am ajuns, Fed era pe băncuță și vorbea cu antrenorii.
Citește articolul complet pe Treizecizero.ro.
Agresat de isteria nebun
