Un rezumat al modei din 2013 arată că industria rămâne factorul influent al lumii în care trăim, chiar dacă este vorba de pantaloni scurţi sau personalităţi care asigură notorietatea domeniului.

Anul 2013 a început în forţă cu prestaţia cântăreţei Beyoncé la gala Super Bowl. Dacă actul artistic a fost aclamat de critici şi de sutele de milioane de oameni care l-au urmărit cu sufletul la gură, nici ţinuta cântăreţei nu a fost mai prejos. Super Bowl a ajuns să fie o rampă de lansare sau o confirmare maximă a designerilor.

Dacă, anul trecut, Riccardo Tisci (Givenchy) îşi întărea poziţia de lider, semnând costumaţia Madonnei pentru acelaşi eveniment, anul acesta a venit momentul designerului Rubin Singer să pună punctul pe i. „Trebuie să spun că acesta este momentul. Acesta este momentul cel mare al carierei mele“, mărturisea el pentru „The New York Times“. Deşi deloc anonim până atunci, apariţia lui Beyoncé i-a asigurat statutul de designer la care concurenţa tânjeşte.

Un an „croit“ din momente

La fel de cunoscut a fost şi primul interviu acordat presei de John Galliano, la mai mult de doi ani de la ieşirea ruşinoasă de pe scena modei. Cu toate că a fost iertat de industrie pentru excentricităţile sale duse la rangul de insulte, Galliano a apărut spăşit şi curat în faţa camerelor de luat vederi, după o cură sănătoasă de dezalcoolizare şi dezintoxicare.

„Singurătatea, durerea... ca dependenţi de substanţe, ajungem să credem într-o perfecţiune intangibilă. Nu înţelegem de ce o facem, dar asta nu ne opreşte“, spunea John Galliano în interviul acordat lui Charlie Rose.

„Am ajuns să mă cred Dumnezeu“, a adăugat Galliano, explicând că pierduse de mult timp controlul asupra sa. În afară de colaborarea cu Oscar de la Renta, a stat departe de lumina reflectoarelor şi a ales să predea cursuri de modă la Universitatea Parsons, din New Yor