Justiţia este oarbă şi a decis. Şansa mea de a mi se recunoaşte nevinovăţia, căci despre ea vorbesc, câtă mai există, se va cerceta de alte instanţe. Vreau însă să aduc aminte breslaşilor care n-au făcut în viaţa lor o investigaţie, ci întotdeauna o reproduc doar pe cea servită de partea de justiţie care ar stabili faptele, că băieţii din urmă nu au stabilit vreo legătură între afacerea consumată la Primărie şi subsemnatul.

Acolo s-au semnat ordine de plată, s-au luat bani şi daruri „grele”, principalul semnatar fiind total ignorat de organele de cercetare penală, lăsat liber adică de răspundere penală, liber fiind şi astăzi. Acela a semnat precum primarul din poveste şi nici măcar pentru această falsă ignoranţă domnia sa nu a fost tras de guler de „organe”.

Nişte jocuri politice isteţe şi organizate la vremea potrivită l-au extras pe semnatarul de ordine de plată a unor facturi considerate ulterior dubioase din camera răspunderii, uitându-l în anticameră. Cine mă poate opri să fiu ferm convins că la subsemnatul, care trebuia sancţionat pentru articole incomode apărute în ziarul pe care-l conduce, procesul politic a fost exact invers: „aruncă-l în groapă – vorba unui om al statului de pe aici – să vedem cum mai iese de acolo”?…

Nemâncând eu prăjiturile Primăriei Sucevei şi nebându-i sucurile, au găsit altceva: am făcut trafic de influenţă pentru „mătuşa Tamara”. Aceasta a venit să reclame ziarului chestiuni politice urâte din, afirma ea, spectrul pesedist. Cum nu păreau lucruri credibile pentru a face din ele subiect de presă, am trimis-o la şeful pesediştilor, cel ce-i putea oferi un răspuns pentru nedumeririle sale.

Nu a „intervenit” deci directorul ziarului „Crai nou” la prefect, care coordona instanţele financiare ce au înfundat-o pe principala acuzată, caz în care era evident traficul, ci la şeful pesediştilor suceveni şi preşedinte