Mircea Vasilescu, redactor-şef al publicaţiei „Dilema Veche“, vorbeşte despre restricţiile din viaţa cotidiană în comunism şi explică de ce evită să fie un jurnalist militant.

Mircea Vasilescu nu va fi un personaj spumos la interviu, nu va face declaraţii şocante şi nu va tulbura pe nimeni. Poate că nu va vinde acest ziar. Va păstra tonul acela rezervat, va fi analitic, ponderat, va privi şi faţa cealaltă a monedei şi, până la urmă, concluzia nu va fi nici aşa, nici altminteri. Asta pentru că aşa e Mircea Vasilescu, are această regulă personală: să nu fie militant, să evite partizanatele şi să fie coerent cu sine. Atipică specie de jurnalist.

„Weekend Adevărul“: V-aţi format în perioada de deschidere a comunismului în România.

Mircea Vasilescu: Copilăria mea a coincis cu prima perioadă a lui Ceauşescu. Atunci când am devenit eu student, s-au mai văzut urmele acestei deschideri: începând cu faptul că s-au tradus foarte multe cărţi din literatura străină şi continuând cu presa culturală, care era deschisă spre lume, faţă de cum era în ’50-’60. M-am format într-o perioadă ceva mai bună decât alţii. Chiar şi programele de televiziune erau, parcă, mai simpatice atunci. Era un divertisment bine făcut. De 16 ani printre dilematiciNumele: Mircea Vasilescu

Data şi locul naşterii: 19 iulie 1960, Ploieşti.

Studiile şi cariera:

În 1984 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti.

Ca student, a luat parte la întâlnirile Cenaclului „Junimea“ condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu.

În 1999 şi-a luat doctoratul în filologie. Este conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

A predat limba şi literatura română la Universitatea „La Sapienza“ din Roma, la Universitatea din Anvers şi la Universitatea din Viena.

Scrie în săptămânalul „Dilema“ („Dilema Veche“) din 1993