Despre felul in care l-a contactat pe maresal, primarul Cernautiului nu spune multe in memoriile sale, doar ca "nu este oportun inca pentru ca sa arat prin ce mijloace si cu ajutorul cui am incercat sa influentez indirect vointa Maresalului pe care inca nu-l cunosteam si care era asa departe de Cernauti".
Vremurile in care el scria inca erau primejdioase pentru astfel de destainuiri. Insa, putem banui ca era vorba de nimeni altcineva decat de regina mama a Romaniei, Elena. Urmeaza dosarul cu numarul 5106 din arhivele Memorialului Victimelor Holocaustului.
In acelasi timp cu munca salvatoare a primarului de la Cernauti, regina Elena punea la Bucuresti presiuni pe langa maresal. Intr-o intalnire pe care o are la sfarsitul lui 1941 cu Ion Antonescu, la care au mai participat patriarhul Nicodim si ambasadorul german von Killinger, ea solicita oprirea deportarilor. La un moment dat, ridicandu-se indignat, von Killinger incepe sa o jigneasca de fata cu toti cei prezenti pentru cutezanta ei de a cere un astfel de lucru. Insultata de acest "plutonier salbatic si incult" regina Elena a amenintat apoi ca va parasi tara in semn de protest. Patriarhul s-a ridicat si el spunand ca-si va depune demisia.
Infruntand regimul autoritar al maresalului
Maresalul este induplecat in cele din urma sa tina in loc deportarile evreilor din Cernauti. De altfel, ghetoul creat in oras pe 11 octombrie 1941, nu va functiona mai mult de o luna. Totusi, relatiile sale cu membrii Curtii Regale erau tensionate. Desi el detinea fraiele puterii, regele Mihai si regina mama aveau un cuvant greu de spus datorita prestigiului lor in randurile romanilor si de care el trebuia sa tina cont.
Una din marile actiuni salvatoare ale reginei este obtinerea acordului presedintelui consiliului de ministri, Mihai Antonescu, ca evreii din Vechiul Regat sa le po
