În zilele Crăciunului, am fost asaltaţi de pe toate canalele de comunicare de un aşa-zis colind, creaţie a lui Tudor Gheorghe. Dar, dacă colindele de Crăciun sunt cântece care îndeamnă la iertare şi împăcare cu sine, în colindul trecut în folclor de corul din Finteuşul Mare nu găsim nimic din acestea, ci mesaje politice îmbrăcate în haina tradiţiei.

În zilele Crăciunului, am fost asaltaţi de pe toate canalele de comunicare de un aşa-zis colind, creaţie a lui Tudor Gheorghe integrată în concertul antiparlamentar „Degeaba” pe care cunoscutul rapsod îl susţine de vreo patru ani prin toată ţara. Trei elemente îi dau respectivei compoziţii forma de colind: preludiul (care este melodia cunoscutului colind „O, ce veste minunată!”), primele două versuri („Vin colindătorii cum veneau odată, / Să colinde-n seara asta minunată”) şi formula „lerui ler” specifică unor astfel de creaţii. Conţinutul colindului respectiv este, însă, la antipodul a ceea ce conţine orice colind. Colindele de Crăciun sunt cântece care îndeamnă la iertare şi împăcare cu sine, marcând o perioadă a bucuriei prilejuită de naşterea Domnului Isus Hristos. În colindul lui Tudor Gheorghe nu găsim nimic din bucuria naşterii Mântuitorului şi a întâlnirii cu celălalt, nici din cinstirea casei celui colindat şi nici măcar din formula pragmatică „ne daţi, ori nu ne daţi?” În creaţia rapsodului, e vorba de o confruntare politică: de o parte, „oamenii mari de astăzi”, locuitori ilegitimi ai mult râvnitelor vile, iar de cealaltă parte sunt colindătorii aflaţi într-o iremediabilă sărăcie. Cel puţin aşa îi prezintă autorul. După firescul anunţ al prezenţei colindătorilor la uşa culpabilelor gazde, începe crearea cadrului emoţional în care se va desfăşura actul artistic, prin indicarea stării somatice a colindătorilor: „Dar li-i gura arsă / Şi li-s ochi-n lacrimi, lerui ler”, cauza acestei stări fiind zădărni