Chiar inainte de a deveni cunoscut drept Micul Paris, Bucurestiul colbait al secolului al XIX-lea avea totusi un farmec al lui, surprins cu desavarsire de unul dintre cei mai ilustri pictori ai Orientului, contele Amadeo Preziosi.
Invitat in 1866 de Carol I in principate, contele ofera prin lucrarile sale din 1868 si 1869 unele dintre cele mai remarcabile reprezentari ale capitalei de acum doua secole.
Cum vorba lunga este saracia omului, sa nu pierdem timpul si sa redescoperim un Bucuresti demult uitat.
Incepem cu un lacas de cult care s-a aflat la raspantia dintre Calea Victoriei si Bulevardul Elisabeta. Ne referim desigur la Biserica Sarindar.
Construita la inceputul secolului al XVII-lea, biserica este puternic avariata de cutremurul din 1802 si este reparata patru ani mai tarziu. Doar ca un nou cutremur in 1838 ii provoaca iarasi stricaciuni.
In cele din urma este demolata la 1893, pe locul ei stand o vreme fantana Sarindar, ca apoi sa faca loc Cercului Militar National.
Continuam cu inca un lacas de cult, Manastirea Radu Voda, surprinsa de contele Preziosi de pe malul Dambovitei.
Pe timpul lui Mihai Viteazul este incendiata de otomani. Abia dupa doua decenii, in 1614, se incep lucrarile de reconstructie, sub domnitorul Radu Mihnea, de unde si numele manastirii.
O pictura facuta in 1868 unei piete din care se observa usor agitatia capitalei. Taranul care mana calul grabit, femeia care-si umpluse cosul, ofiterii calare si doamne aflate la promenada, sunt cu totii surprinsi de pensula contelui Preziosi.
Din aceasta cauza si picturile lui Preziosi sunt de o deosebita importanta pentru noi, deoarece prin ele intrezarim viata cotidiana a bucurestenilor, portul lor, chiar si ce puneau pe masa. In imagine o piata cu peste la 18
