Chibiţii sunt acele persoane care asistă la jocul altora fără să participe, dar sunt foarte activi în comentarea jocului. Mai demult, îi găseai în jurul meselor de şah din parcurile construite în cartierele urbei sau la diverse cozi. Chibiţii au apărut şi pe la tembelizor pe post de „analişti“ într-un domeniu anume. Mai nou, dai peste aceşti chibiţi şi peste tot pe net, camuflaţi în „postaci de servici“ sau „forumişti“. El este cel care cunoaşte tot ce mişcă pe planeta asta. A prevăzut el că o să apară criza mondială, ştie să te sfătuiască unde să investeşti la bursă, ştie toate aspectele legate de acceleratorul de particule de la Geneva şi pe deasupra te consiliază şi atunci când te-ai certat cu prietena.

Evident e deţinătorul adevărului absolut atunci când e vorba de politică şi fotbal, iar după ce-şi dă cu părerea asupra unei teme „fierbinţi“, e în culmea fericirii. Ştie care e cel mai bun smartphone pe piaţă, care e cel mai bun robinet pentru baia ta, ce pământ ai nevoie pentru plantele din balcon şi aşa mai departe. Se pricepe la toate, câte puţin, aşa, cum a prins el de pe ici pe colo. E un om emblemă şi aşteaptă să fie aplaudat pentru abilităţile sale. În mod normal, genul ăsta de oameni ar trebui să te facă să te amuzi teribil.

Problema este că, în ultima vreme chibiţii ăştia s-au mutat din parcurile oraşului şi din spatele calculatoarelor în funcţii de conducere ale oraşului. Drept urmare, nu mai ai cum să te bucuri de prostiile debitate pe bandă rulantă. Dacă de chibiţii din parcuri şi din spatele monitoarelor ştii cum să te fereşti, de ăştialalţi n-ai cum. Căci, menirea lor este să-şi dea cu părerea. Ş-atunci când indivizii ăştia prind şi funcţii de conducere, e mega – grav. Din nefericire, omuleţii ăştia au prins rădăcini serioase şi se înmulţesc îngrijorător, deci n-avem cum să scăpăm de ei nici la anul. Un an nou fericit vă doresc ş