Vasile Dolean (65 de ani) lucrează de câteva luni bune ca voluntar la un centru care are grijă de bolnavii de cancer în faze terminale. Se ocupă de coordonare pe partea economică şi spune că vrea să-i ajute pe ceilalţi cum poate le mai bine, adică prin experienţa şi cunoştinţele sale.

Suferinţa te schimbă, te şi aduce cu picioarele pe pământ dacă eşti un visător şi te face să conştientizezi cât de preţioasă este şi o clipă.

„Trebuie să ai curaj să vorbeşti cu aceşti bolnavi. Ei sunt conştienţi că mai au puţin pe lumea asta şi se agaţă de viaţă. Trebuie ajutaţi“, spune Vasile Dolean, un clujean în vârstă de 65 de ani, care s-a oferit să lucreze voluntar, fără să fie plătit, ca director economic la Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie“ din Cluj.

„Sunt obişnuit cu stilul de muncă în fabrică“

Faţă de ceilalţi clujeni de vârsta sa care aleg să-şi petreacă timpul prin parc jucând şah ori spunându-şi ofurile, Vasile Dolean are o „agendă“ plină.

Fiind o fire activă, îşi împarte timpul în aşa fel încât să le poată face pe toate. E nedespărţit de „prietenul“ său, telefonul.

Spune că e credincios şi nu pentru că a fost coleg de liceu cu Vasile Someşanul ori că lucrează la un centru creat de Mitropolia Clujului, ci pentru că viaţa i-a demonstrat că e nevoie şi de credinţă.

A avut prima slujbă la 17 ani, de lăcătuş, iar apoi s-a angajat ca muncitor calificat la o fabrică din Cluj. Şi-ar fi dorit să devină dascăl, dar nu a fost să fie. A început de jos ca muncitor şi a ajuns director. A lucrat şi în sistemul de stat ca director economic, adjunct ori executiv la Casa de Pensii şi la Direcţia de Muncă, dar şi în privat, unde a coordonat un grup de firme.

„Prin 93 am plecat de la Direcţia de Muncă, unde eram director economic pentru că nu mi-a plăcut stilul de muncă“, susţine clujeanul.

Experienţa din ambele sisteme, d