Femeile care iau prea mult în greutate în timpul sarcinii riscă să aducă pe lume copii obezi, predispuşi la diabet şi la boli de inimă. Dar extrema cealaltă – prea puţine kilograme luate în sarcină – este şi mai riscantă pentru bebeluş, avertizează specialiştii.

În mod normal, o femeie subponderală, cu un indice de masă corporală (greutatea în kilograme împărţită la pătratul înălţimii, exprimată în metri) mai mic sau egal cu 18,5, ar trebui să acumuleze pe parcursul sarcinii între 12 şi 18 kilograme, una normoponderală, cu IMC între 18,5 şi 24,9 – între 11 şi 16 kilograme, una supraponderală, cu IMC de 25-29,9 – ar trebui ca la sfârşitul sarcinii să cântărească între 7 şi 11 kilograme în plus, iar una obeză, cu IMC de peste 30 – între 5 şi 9 kilograme.

Dacă pe durata sarcinii se acumulează kilograme mai puţine decât limita inferioară de mai sus, femeile se expun unui risc crescut de a-şi pierde bebeluşul în primul an de viaţă, avertizează un nou studiu realizat de specialiştii de la Universitatea Maryland din SUA.

Cercetarea a urmărit pe tot parcursul sarcinii şi un an după ce au născut 160.000 de femei. Aproape un sfert din gravidele monitorizate au luat prea puţin în greutate, ceea ce a crescut riscul ca bebeluşul să moară în primul an.

Potrivit medicului Sandra Hofferth, autoarea studiului, femeile însărcinate ar trebui să-şi puncteze nişte ţinte privind kilogramele acumulate pe durata celor nouă luni, în funcţie de indicele de masă corporală.

Desigur, şi prea multe kilograme acumulate, situaţia cel mai frecvent întâlnită, de altfel, sunt nocive pentru copil. Studiul american a arătat că numai o treime din femei s-au încadrat în parametrii optimi de kilograme câştigate. Riscul de mortalitate infantilă în cazul femeilor care iau normal în greutate este foarte mic, de 1,2%, pe când în rândul celor care nu se îngraşă suficient, ri