După Craiova, şi Rapid poate rămîne fără imn în acte. Ei, şi? Spectatorii sînt liberi să cînte ce vor.
Fiul poetului Adrian Păunescu a evaluat imnul Rapidului la fix 100.000 de euro. Atît cere de la actualii patroni ai clubului, pentru a nu ajunge în instanţă. La începutul lui noiembrie, moştenitorul a luat imnul Craiovei de la Universitatea şi l-a cedat “cu titlu gratuit” către echipa Primăriei, “echipa căreia imnul i-a fost adresat de la bun început”. Ca să vezi viziune!
Ce înseamnă imnul unei echipe de fotbal? E melodia pe care suporterii o cîntă cel mai des în tribune. Un club australian, Brisbane Lions, a preluat fără ruşine imnul Franţei. I-a schimbat titlul, i-a brodit versuri în engleză şi a pus în dreptul autorilor: jucătorii de la Brisbane Lions. Pînă în prezent, clubul respectiv n-a primit nici o somaţie de la Elysee.
Un cîntec înseamnă muzica, versurile şi interpretarea. Adică trei autori. Cînd a devenit imnul Rapidului proprietatea unei singure părţi din cel puţin trei? Fiul poetului, în calitate de fiu al poetului, consideră că dreptul asupra versurilor primează asupra oricăror alte drepturi. Compozitorii şi soliştii sînt, cum ar veni, artişti de mîna a doua. Deţine Andrei Păunescu şi drepturile asupra muzicii? Mister! Că asupra interpretării executate de galerie e imposibil, nimeni nu poate avea astfel de proprietate.
Dacă şefii Rapidului nu negociază acum, imediat, neîntîrziat, preţul imnului, moştenitorul promite că îi va da în judecată şi le va cere “să se achite de datorii”. Bun, să se ajungă în instanţă. Să vedem ce tribunal le va interzice fanilor giuleşteni să cînte un anumit cîntec. Sau nu le va interzice, le va permite să-l cînte doar fără versuri, “la-la-la”. Dar de falsat, au voie să falseze? Oare Andrei Păunescu va lua măsuri şi contra afonilor, care-i degradează moştenirea, adăugîndu-i diezi şi bemoli din burtă? @
