În Laponia, spiriduşii, micile ajutoare ale lui Moş Crăciun, au acceptat forţaţi de nivelul de trai scăzut contracte de colaborare cu zero ore de muncă, prin care plata şi angajarea lor depinde de cheremul angajatorului. Pe lângă riscul de a nu fi plătiţi şi de a nu avea un loc de muncă sigur, ei trebuie să suporte şi supravegherea tot mai evidentă a statului asupra vieţii lor private, scrie Larry Elliott, editorialist al publicaţiei britanice The Guardian, într-un articol în care descrie cu o ironie subtilă cum guvernele şi angajatorii au transformat piaţa muncii în vremuri de criză. Articolul se referă la situaţia din Marea Britanie, dar transformările pot fi recunoscute la multe alte economii europene.
Departe, în îngheţatul Nord, aceasta este cea mai aglomerată perioadă a anului. În cel mai mare centru de producţie şi distribuţie de jucării din lume angajaţii, presaţi de timp, dau zor să bifeze tot pe lista enormă de comenzi şi să termine până în seara de Ajun. Afară, zăpada egal nivelată s-a aşternut în strat gros şi tare, iar în atelierul lui Moş Crăciun ritmul de lucru nu încetineşte niciodată.
De fapt, atelier nu este chiar denumirea corectă. Consultanţii de rebranding au fost cei care au venit cu ideea de „atelier” după ce avertizorii de integritate au dat la iveală faptul că micile ajutoare ale lui Moş Crăciun erau prost plătite, exploatate şi aveau diverse afecţiuni cauzate de stres. Atelierul este, de fapt, cel mai mare depozit din lume, milioane de metri pătraţi de raioane cu trenuleţe, cărţi şi jocuri pe calculator.
Imaginile cu spiriduşi stând fericiţi în faţa meselor de lucru şi cosând cu grijă încheieturile unor ursuleţi sunt de acum istorie. Astăzi, un angajat al atelierului merge 24 de kilometri pe noapte pentru a lua jucăriile din îndepărtatul hangar al lui Moş Crăciun şi dacă încetineşte pasul este aspru mustrat.
Mul