Lumea se minunează: “Joacă pe scenă la 95 de ani?!”. Da, joacă la 95 de ani! Şi nu numai un rol.... În ziua când a atins creştetul acestei vârstei, 14 decembrie 2013, Actorul şi-a făcut un cadou: a jucat un nou rol într-o piesă nouă ce i-a fost dedicată. Însă domnia sa a adus acest rol drept plocon publicului, pe care îl slujeşte neîncetat de 75 de ani (mai mult decât o viaţă de om, ar spune mulţi).
Radu Beligan a înfruntat senectutea şi a demonstrat acest lucru şi în 2013. Încă în primele zile ale lunii ianuarie a anului care se petrece intra pentru nu se ştie a câta oară în scenă, în longevivul spectacol al Teatrului Naţional din Bucureşti “Egoistul”, fiind titular. A venit apoi cu acest rol în faţa publicului de multe, multe ori pe parcursul anului, chiar şi la 15 decembrie, când i-a fost înmânat oficial certificatul de înscriere în Cartea Recordurilor “Guinness” drept confirmare că este cel mai longeviv actor în activitate pe scena de teatru. Este o onoare, căci România a întrat în această colecţie internaţională de recorduri cu o valoare – una culturală.
Dar a fost solicitat, atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe din ţară, şi cu fenomenalul spectacol-conferinţă “Confesiuni despre viaţă şi artă”, în care maestrul scenei spune, şi este bine să îl cităm ori de câte ori avem prilejul: “M-am născut o dată cu România Mare şi sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate; e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut despărţi niciodată de ea. Am trăit aici mult, am traversat patru dictaturi şi pot să vă spun acum, în gura mare, că am fost necredincios regimurilor şi întotdeauna credincios României”. A dus “o luptă permanentă”, obţinând “o victorie confortabilă”.
În acest an Radu Beligan a mai scos o carte. Nu a editat multe volume, dar poate în sertar(e) există destule manuscrise. Avem nevoie de memoriile d
